In primul rand, cred ca putem fi de acord ca in crestinism s-a ajuns sa se spuna mai degraba ca “Dumnezeu uraste divortul”, mai mult decat se spune ca “Dumnezeu uraste pacatul”.
In crestinism divortul este vazut ca o “lepra”, dar toti stim ca Dumnezeu uraste in primul rand pacatul, si vedem in Vechiul Testament cum Moise le-a dat un “certificat de despartire” datorita impietririi inimii lor. In Maleahi 2:16 citim: “Eu urasc divortul si pe cel ce isi acopera haina cu violenta”
Femeia nu este chemata sa tolereze pacatul barbatului, sa traiasca un calvar, deja aceea nu mai este “dragoste”, ci captivitate.
“Domnul a fost martor intre tine si sotia tineretii tale, fata de care ai fost “necredincios”, desi ea este consoarta ta, sotia ta prin legamant”, Maleahi 2:14
Da, El uraste divortul pentru ca nu este ceea ce El a creat, nu este dupa voia Lui, dar vedem in Biblie ca sunt cateva cazuri in care divortul este ingaduit, deci nu intotdeauna divortul este un pacat!
Cand femeia vrea sa divorteze pentru ca este abuzata, fie emotional, poate chiar si fizic, omul se focuseaza pe ideea ei de “divort” in loc sa se uite la pacatul impotriva ei ce a adus-o in punctul in care divortul este singura ei scapare!
As vrea sa ne uitam mai intai la faptul ca o casnicie dupa voia Lui Dumnezeu, care Ii aduce Lui glorie, este aceea care se bazeaza pe principiile Lui Dumnezeu. pe dragostea despre care citim in 1 Corinteni 13 care NU SE POARTA NECUVIINCIOS, NU SE MANIE, nu se gandeste la rau… se bucura de ADEVAR…, o casnicie bazata pe roadele Duhului Sfant, pe respect reciproc, pe bunatate, blandete, auto-control, slujindu-va unul altuia, si aplicand Cuvantul Lui Dumnezeu in viata de zi cu zi.
Domnul ne invata in Cuvantul Sau tot ce avem nevoie pentru a trai o viata armonioasa in familie, insa din pacate, in multe cazuri, egoul si orgoliul castiga. De aceea ni se spune ca “mandria merge inaintea caderii”.
Prea multi dintre noi avem probleme sufletesti / emotionale nerezolvate, si prea multi fug de smerenia care recunoaste ca au nevoie de ajutor, de aceea ajungem sa avem relatii disfuctionale si chiar casnicii toxice!
“Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin* cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui”
Ideal ar fi ca cei doi soti sa lucreze cu sinele, sa caute ajutor, consiliere si sa isi doreasca sa se schimbe, insa prea multi se complac in starea prezenta si nu cauta schimbarea, maturizarea emotionala si spirituala, mai rau… chiar fug in directia opusa. Domnul ne cheama la o continua schimbare, “transformare prin innoirea mintii, sa nu ne potrivim chipului veacului acesta”, ci sa ne angajam in acest proces de sfintire pana cand vom merge la cer.
De fapt, Dumnezeu se foloseste de relatiile din viata noastra pentru a ne slefui asa cum “fierul ascute fierul”, si deci, cel mai apropiat de tine este partenerul de viata, insa depinde de noi cat de mult vrem sa ne lasam modelati, transformati, sfintiti.
Situatia se complica atunci cand unul dintre soti nu cauta astfel de transformare
si prefera mai degraba sa fuga de la a lucra cu sinele, sau de la a sta fata in fata cu ei insisi, cu rusinea, esecul, si durerea pe care o simte atunci cand este triggeruit, cand butoanele lui sunt apasate, deci alege strategia de iesire decat sa suporte durerea inconfortabila a cresterii/a maturizarii!!!
Multi nu vor sa li se oglindeasca propriile esecuri, sa li se atinga ranile nevindecate, partile vulnerabile care stau mai bine ascunse si evitate, in loc sa isi doreasca sa faca tot ce tine de ei pentru a proteja relatia, casnicia, nu ego-ul lor.
In astfel de cazuri, sotia ramane constant o victima a alegerilor lui, manipularea lui fata de conflictele nerezolvate, necautand sa protejeze “unitatea si armonia casniciei”, neascultand de Cuvantul Domnului care spune ca “suntem madulare unii altora” si nu ne putem respinge unul pe altul pentru a ne proteja egoul!!!
Singura optiune in astfel de cazuri este ca sotia sa nu se mai abandoneze pe sine, sacrificandu-se pe astfel pentru a tine in viata o casnicie pentru care el nu lupta!
Abandonul emotional intr-o casnicie nu este cu nimic mai neinsemnat fata de abandonul fizic, iar in 1 Corinteni capitolul 7citim despre un “necredincios care vrea sa se plece; in imprejurarea aceasta sotia nu mai este legata”.
Bineinteles, ca ne uitam la cuvantul “un necredincios”, dar stim ca un credincios cauta sa indeplineasca ce a poruncit Hristos, urmeaza exemplul dat de El. Citim in Biblie ca si diavolul crede, si se infioara, deci nu este de ajuns sa crezi in Dumnezeu, trebuie sa si traiesti in ascultare de Cuvantul Sau, care ne da instructiunile clare pentru o casnicie placuta Lui. Domnul ne spune ca recunoastem un om dupa roadele lui. Cine este omul acasa si roadele pe care le vedem acasa, acelea sunt adevaratele roade!
Foarte multi barbati se retrag in cochilia lor, prefera sa-si ignore sotia, sa-i dea tratamentul tacerii, sa evite repararea conflictelor, astfel abandonand casnicia.
Domnul ne spune clar: “sa nu apuna soarele peste mania ta”, sau “rezolva-ti pricina cu fratele/sora ta inainte sa-ti duci darul la altar”, sau spuneti-va adevarul in dragoste… Multi nu vor sa auda ADEVARUL, pentru ca asta inseamna ca trebuie sa se schimbe!
Si ce facem cu versetul din 1 Corinteni 7:3 “Barbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot…sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti”? (citeste tot capitolul.) si totusi sotul se retrage de fiecare data si te lasa cu ochii-n soare?
Cand barbatul se retrage si abandoneaza casnicia din punct de vedere emotional, spiritual si fizic, nu mai indeplineste niciunul din legamintele casniciei
Cu alte cuvinte: “a rupt legamantul”, iar lucrul acesta devine o povara imensa si un stres mult prea mare pentru sotia care se simta singura intr-o casnicie!
Ea nu este chemata sa traga si partea lui de jug, atunci cand el abandoneza relatia prin absenta emotionala, prin evitarea comunicarii si a repararii conflictelor. Sotia ajunge astfel la epuizare emotionala, mintala, fizica si spirituala.
Starea ei de supravietuire intr-o casnicie toxica afecteaza astfel si copilasii pe care ea ii creste, tocmai pentru ca nu poate fi in versiunea ei cea mai buna.
In alte cazuri, unul dintre soti poate suferi niste blocaje emotionale atat de grave, incat chiar nu stie ce sa faca, dar daca este bine-voitor, smerit si determinat va cauta ajutor, si va fi dispus sa faca orice pentru a imbunatati relatia.
Noi stim ca “orice este posibil la Dumnezeu”, dar trebuie si noi sa ne facem partea noastra, caci Dumnezeu nu va forta mana nimanui.
Ascultarea aduce binecuvantare, insa neascultarea este rebeliune si are consecintele ei.
Exista cazuri in care sotul continua sa isi aleaga pacatul lui impotriva ta, iar Domnul nu ne cheama pe noi femeile sa ne sacrificam ca sa tinem in viata o relatie in care pacatul domneste, unde cel rau are controlul!
Aici intervin limitele sanatoase cu o comunicare arsetiva de genul: “pentru mine nu mai functioneaza acest tipar vechi. Ce schimbari propui”? Cum putem avea o casnicie care sa-I aduca Domnului onoare?
In cazul in care buna-vointa este inexistenta, atunci, limitele vor avea nevoie de o consecinta stricta. Daca exista si violenta fizica, separarea este cea mai buna solutie.
Un barbat este necredincios sotiei si atunci cand nu isi indeplineste datoriile sale de sot, cand abandoneaza casnicia prin absenta lui, cand nu o treateaza cu blandete, ci cu asprime, cand nu traieste in ascultare de Hristos fata de sotie! Ea este prima “oita” pe care Domnul a incredintat-o barbatului ca sa aiba grija de ea, sa o iubeasca “cum a iubit Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea”!
Dragostea data ca exemplu de Hristos, pe care sotul trebuie sa o traiasca fata de sotie, este una care se sacrifica, slujeste, spala picioarele si o “curateste cu apa prin Cuvant”, Efeseni 5:26.
Bineinteles ca si sotia are aceeasi obligativitate, sa-si iubeasca sotul cum ne-a iubit Hristos pe noi. Totul trebuie sa fie reciproc!!!
Standardul pe care ni l-a dat Hristos si pe care trebuie sa-l cautam, este intocmai si ceea ce noi femeile ne dorim, iar atunci cand suntem tratate cu blandete, bunatate, suntem onorate, apreciate, considerate, iubite si alese, inflorim ca niste flori ingrijite!
In Noul Testament, Domnul Isus vorbeste despre divort atunci cand exista “imoralitate sexuala”, insa trebuie sa luam Biblia ca un intreg, si deci, haideti sa ne uitam la instructiunile pe care ni le da Domnul in Matei 18:15-17
“cand un frate pacatuieste impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau, dar daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita de unul sau doi martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si un vames”.
Asadar, considera-l ca pe un “pagan si vames”… un “necredincios” care nu traieste dupa principiile date de Dumnezeu, nu umbla in caile Domnului, nu asculta de porunca Lui care ii zice: “iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”, sau “purtati-va poverile unii altora”, iubiti-va unii pe altii cum v-a iubit Hristos”, “sotilor, nu va purtati cu asprime fata de sotiile voastre”.
Domnul Isus a spus: “Ma veti iubi daca veti pazi poruncile Mele”!
In cazurile in care, pacatul unuia dintre soti este ales de fiecare data, aceleasi tipare devin ciclul vicios prin care celalalt este mereu ranit, deci in cazul unui abuz emotional sau fizic, fara a se vedea vreo urma de schimbare sau de pocainta, atunci se va cauta ajutor din afara si solutii pentru oprirea acelui ciclului vicios.
Domnul iubeste pacatosul, dar uraste pacatul. Nu suntem chemate sa toleram si sa mentinem captivitatea unui om in pacat.
Abandonul in casnicie, este un refuz la indeplinirea conditiilor “legamantului” incheiat unul fata de celalalt inaintea Domnului.
Sa nu confundam acest “legamant al casniciei” intre un sot si o sotie, avand pe Dumnezeu ca martor, cu “legamantul mantuirii” pe care il facem individual cu Dumnezeu spre mantuirea sufletelor noastre.
Multi se agata de ideea ca daca “Dumnezeu nu renunta la noi niciodata”, nici noi nu ar trebui sa ranuntam unul la celalalt!
Bineinteles, ca aceasta trebuie sa fie gandirea noastra, insa nu in cazurile de abuz in care omul isi alege de fiecare data pacatul impotriva celuilalt.
“Legamantul casniciei” este intre doi oameni, cu Dumnezeu ca Martor. Daca unul dintre soti vrea sa traiasca in neascultare de Domnul, nu este datoria celuilalt sa il traga!!!
Dumnezeu nu ne cheama sa ne sacrificam sau sa suferim in casnicie ca si cum aceasta ar fi “crucea noastra” sau sa il caram si pe el in spatele nostru spre destinatie!
Fiecare are liberul arbitru si responsabilitatea ascultarii de Domnul!!!
Hristos a platit deja pretul crucii. El S-a sacrificat deja pentru noi toti, ca noi sa avem “viata din plin” prin El, sa avem o casnicie care Ii aduce Lui onoare pentru ca este traita dupa VOIA LUI.
Noi nu avem aceasta putere de a salva pe cineva, nici de a “salva casnicia”.
Inaintea Domnului noi suntem responsabile in primul rand pentru viata noastra, apoi sa ne implinim responsabilitatile date de El pentru noi in casnicie si in familie.
Cu alte cuvinte, nu este sanatos sa te abandonezi pe tine, sa te sacrifici pentru a-l mentine pe celalalt in pacat si in tiparele lui toxice.
O casnicie este formata din doi oameni adulti care se angajeaza sa traga fiecare partea lor de jug, pentru a inainta impreuna in armonie, in aceeasi directie, dupa voia Lui Dumnezeu, nu dupa voia fiecaruia!
Desigur, casnicia este un simbol a Lui Hristos cu Biserica, insa exemplul pe care ni l-a lasat Hristos, este felul in care El s-a purtat fata de noi, cu blandete, dragoste, mila, indurare, respect, compasiune, unitate, grija, considerare, sacrificiu si slujire. Hristos nu Si-a abuzat Mireasa!
O casnicie toxica nu aduce Lui Dumnezeu slava.
Cand un barbat isi raneste si abuzeaza sotia, cui I se inchina in acele momente? Cu siguranta nu Lui Dumnezeu!
Abuzatorul traieste in neascultare fata de Cuvantul Lui Dumnezeu, iar noi citim in 1 Crointeni 11 cum Isus Hristos este Capul barbatului, asadar, barbatul trebuie sa traiasca in ascultare si supunere fata de capul lui, adica Hristos.
Stim ca Hristos este Singurul care nu va rupe niciodata legamantul Lui cu noi, pentru ca El este Singurul care Isi tine Promisiunile fata de noi, insa citim in Biblie cum “omul poate rupe legamantul” in Psalmul 78:10– “Pentru ca nu au tinut legamantul Lui Dumnezeu si n-au voit sa umble intocmai dupa Legea Lui. (vezi si Ezechiel 17:18, Osea 6:7).
Omul poate rupe legamantul cu Domnul atunci cand se razvrateste impotriva Lui, si nu mai vrea sa aiba nimic de-a face cu El; de asemenea, un barbat poate rupe legamantul casniciei incheiat cu sotia lui in momentul in care nu mai vrea sa indeplineasca fata de ea ceea ce continue acel legamant.
O casatorie nu este doar o foaie de hartie pe pamant, ci in spiritual, Dumnezeu vede daca sunt implinite conditiile acelui legamant sau nu!
In multe case, sotii traiesc ca doi straini, colegi de camera, si totusi stau impreuna “doar de ochii lumii”, cand de fapt Dumnezeu vede tot, si cunoaste Adevarul.
Marturie personala:
Dupa 22 de ani de casnicie toxica, m-am rugat disperat Domnului: “Doamne, eu nu imi pot schimba sotul, si nu pot schimba casnicia, dar Te rog fa ceva cu mine ca sa nu mai cad in acesta groapa a durerii”!!!
Domnul m-a indus atunci intr-o saptamana de post si rugaciune si mi-a vorbit ca singura cale prin care eu pot fi eliberata si vindecata de aceste rani puternice, este sa il iert pe sotul meu de tot ce mi-a facut, chiar si datoria lui de sot bun fata de mine..(caci nu a fost protectiv, bland, dandu-mi atentie, considerare, respect etc), si sa il iubesc ca pe un frate in Domnul.
Cand i-am spus aceste cuvinte, el a ales sa se mute la sufragerie si sa nu mai aiba nimic de-a face cu mine. In loc sa-mi spuna ca va face si el la fel, sa ma ierte si sa caute sa ne impacam, a ales sa evite orice comunicare si impacare.
Domnul mi-a vorbit atunci ca in spiritual, in ochii Lui, el deja a rupt legamintele. In momentul in care refuza sa faca ceea ce este nevoie ca sa tina in viata o casnicie, el nu tine legamintele. Iar o separare indelungata creeaza o prapastie ce nu mai poate fi reparata, si atunci nu mai exista casnicie!
Apoi, dupa cateva luni, timp in care la orice discutie pe care incercam sa o deschid, el imi spunea sa ma duc sa fac ce am de facut, Domnul mi-a vorbit ca tot ceea ce voi face eu printr-o foaie de hartie pe pamant, este sa arat ce s-a intamplat deja in spiritual, cand el a rupt legamintele.
Bineinteles, ca aici nu ne referim la casniciile in care ambii soti au invatat sa traiasca in dragoste, respect, armonie, in pocainta unul fata de altul, cautand sa pastreze unitatea dintre ei prin legatura pacii, prin comunicare deschisa care duce la repararea conflictelor.
Domnul ne-a invatat ca niciunul nu este mai presus de altul in Trupul Lui Hristos. Suntem madulare unuii altora, si asa cum in corpul nostru capul nu poate spune inimii: “tu nu esti la fel de importanta, tu nu contezi, tu nu meriti”, sau o mana nu poate taia o alta mana pentru ca nu o mai vrea… nici noi nu ne putem trata astfel.
“Supuneti-va unii altora…in dragoste”, Efeseni 5:21
Stim ca Domnul ne cheama sa iertam de 70 de ori cate 7, insa facem asta atunci cand cel care ne greseste arata smerenie, pocainta si dorinta de schimbare….nu incapatanare, mandrie, sarcasm, batjocura, astfel alegand “pacatul lui impotriva ta”, nepasandu-i cat rau iti face prin actiunile lui.
Luati seama ca toate cazurile sunt diferite si primii pasi ar fi sa se caute consiliere sau mentorare crestina, sa se prezinte situatia Pastorului si a sotiei sale, sa se ia timp de post si rugaciune, iar cel care raneste, trebuie sa fie tras la raspundere periodic de pastor sau consilier, pentru a se asigura ca au loc schimbarile necesare, iar tiparele toxice sunt oprite!
Dumnezeu ne-a creat trup-suflet-duh, si deci suntem atat de inter-conectate incat daca suferim emotional, ne afecteaza intreaga fiinta! Multe femei au dureri in corp tocmai pentru ca sistemul lor nervos sufera, nivelul de cortisol in corp creste, stresul dauneaza sanatatii.
Noi avem o busola interioara foarte puternica… inima noastra care striga si plange atunci cand este ranita. Il avem si pe Duhul Sfant care ne arata tot timpul Adevarul lui Hristos, insa noi de multe ori il ignoram!
Domnul ne spune in Proverbe 4 “Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii”!
Cat sa mai ignoram strigatele inimii? Cine va veni sa ne salveze pe noi din roata vicioasa?? Pana cand nu ne pazim noi, nu ne vom putea ridica de jos! Pana cand nu ne respectam noi pe noi insine, nimeni nu ne va respecta!
Ridica-te din cenusa si imbraca-te cu haina data de Domnul, pune-ti coronita pe cap si inelul pe deget, ca “fiul risipitor”, si poarta-te ca fiica de Imparat
Inima ne spune cand ceva ne raneste, cand ceva nu ne pica bine, insa din pacate, multe femei au invatat sa-si anuleze inima, sa o ignore, sa-i spuna minciuni de genul: “ treci cu vederea, lasa de la tine iar, rabda si tolereaza pactul lui caci si Isus a facut asta cu tine; dragostea rabda totul si se sacrifica”! Dar… una este sa rabzi batjocurele unor straini, necredinciosi, sa iubesti chiar si pe dusmani, sa intorci si celalalt obraz cand este vorba sa Il reprezinti pe Hristos unor necrestini, si alta este sa rabzi si sa tolerezi pacatul unui “crestin” in trupul lui Hristos care ar trebui sa te protejeze si sa iti fie sot, iubindu-te cum a iubit Hristos Biserica!!!
Domnul nu a creat casnicia pentru a fi crucea ce trebuie sa o purtam, ci pentru a fi un simbol al relatiei lui Hristos cu Biserica. Cum S-a purtat Hristos cu femeia? Ce exemple vedem in Biblie?
Hristos S-a dat pe Sine pentru Mireasa, nu invers! Hristos a luat ligheanul si prospul sa spele picioarele ucenicilor si le-a spus sa urmeze exemplul Lui de smerenie si slujire! Insa diavolul castiga prea mult atunci cand fura identitatea bartbatului, il tine blocat in ranile lui, orgoliul lui, mandrie si incapatanare.
“Dumnezeu se opune celor mandri, dar celor smeriti le da har” 1 Petru 5:5
Citim in 1 Samuel 15 cum rebeliunea este ca vrajitoria si incapatanarea ca idolatria. Prea multe duhuri rele au acces si fac ravagii prin intariturile spirituale si emotionale din viata omului. De aceea ne spune Domnul “nu dati prilej diavolului caci el umbla ca un leu gata sa distruga”.
Ideal ar fi ca iertarea si reconcilierea sa aiba loc spre slava Domnului si spre binele familiei, dar sunt cazuri in care separarea sau divortul sunt singura solutie pentru a asigura siguranta victimei.
Cand o femeie trebuie sa aleaga intre siguranta ei si a salva o casnicie singura, este clar ca nici macar nu i s-a dat aceasta putere de a tine in viata sau de a salva singura casnicia, deci responsabilitatea ei este in primul rand viata ei!
Am fost invatati intr-o calatorie cu avionul ca in cazul unui pericol, mai intai ne punem masca de oxigen noua insene, apoi celui de langa noi.
De ce? Pentru ca daca tie ti se intampla ceva, nu mai poti ajuta pe cel de langa tine! Cele mai multe sotii sunt si mamici, iar daca voi nu aveti grija de buna starea voastra emotionala, fizica si spirituala, atunci cum puteti fi cea mai buna versiune a voastra pentru copilasi?
Femeia a invatat sa se abandoneze si sa creada ca asa trebuie sa faca! Fals!
Daca o casnicie nu iti aduce pace, bucurie, liniste, armonie… roadele Duhului Sfant, atunci ceva este in neregula, pentru ca nu reprezinta exemplul Domnului Isus si deci anumite masuri trebuie luate!
Amos 3:3 “Merg oare doi oameni impreuna daca nu s-au inteles la aceasta”?
Daca femeia cauta sa aiba o canicie dupa cum ne descrie Biblia ca ar trebui sa fie, insa barbatul isi alege mereu orgoliul lui**,**blocajele lui, tiparele lui toxice, atunci nu mai este o casnicie care Il onoreaza pe Hristos si nu mai trageti impreuna in aceeasi directie, pentru ca barbatul traieste in neascultare fata de Hristos si Cuvantul Sau.
In acest caz…sa ascultam de Domnul sau de om??
“Frica de om este o cursa”!
Daca barbatul, ca si lider, te conduce departe de voia Domnului, datoria ta este sa traiesti in ascultare de Domnul.
Primul lucru pe care ti-i l-a incredintat Dumnezeu sa ai grija, este viata ta!
De ce trebuie sa fie femeia pusa in postura de a alege intre a asculta de Domnul si Cuvantul Lui, si a asculta de barbatul care se razvrateste impotriva poruncilor Lui?!
De cele mai multe ori, separarea aduce multe beneficii, si chiar declanseaza schimbarile necesare spre impacare.
Alte ori, o separare ne aduce claritate asupra faptului ca nu a existat niciodata pocainta adevarata, sau remuscari si o dorinta de a face tot ce ne spune Domnul in Cuvant pentru a avea o “casnicie care-L onoreaza pe Domnul”!
Hristos S-a rugat: “Tata, Ma rog ca si ei sa fie UNA, cum Eu si cu Tine suntem UNA”! Unitatea si armonia in casnicie este mai importanta decat a proteja orgoliul si ambitia omului.
Va rog sa nu luati acest articol ca un motiv de divort, ci ca o simpla perspectiva Biblica, avand in vedere ca sunt multe alte perspective așa zis biblice, mai ales in Biserici.
Cautati ajutor, mentorare sau aconsiliere si voia Domnului pentru situatia voastra!
Faceti TOTUL ghidate de El!
Amin!
de Andreea Hogan